într-o gară dintr-un sat mic de provincie, profesorul miroiu îşi ține cartea pe care tocmai a primit-o de la curier în mâini. o răsfoieşte atent, de parcă ar fi căutând ceva. aerul era gros şi rece, era sezonul zăpezii.

"ei? a meritat cei 22 de milioane pe ea?"

întreabă şeful gării, care convorbise cu cel care i-a adus cartea tocmai din bucureşti, şi a aflat că a dat această sumă ridicolă pe o simplă carte. profesorul era persoana de genul ăla care era îndrăgostit de lectură.